Există două scenarii în care se necesită testarea gurmei: (1) în timpul evoluției unui focar pentru managementul corespunzător al acestuia și (2) în situațiile când se face screening de rutină.
1. În managementul de focar testarea are trei scopuri:
- Identificarea cailor infectați într-o populație aflată în locația unde evoluează gurma;
- Monitorizarea ecvinelor trecute prin boală, când acestea nu mai au semne clinice;
- Prevenirea apariției purtătorilor.
2. Testele de screening de rutină se efectuează pentru verificarea cailor care intră într-o locație, pentru a depista eventuali purtători, animale în incubație sau încă infectante după trecerea prin boală.
Carantina suficient de lungă, de cel puțin trei săptămâni, poate proteja facilitățile atunci când primesc cai care sunt în perioada de incubație și în acest interval încep să manifeste boala înainte să ajungă în contact cu alți cai din facilitate, dar testarea screening este totuși necesară pentru depistarea cailor infecțioși care sunt vindecați clinic (fără semne de boală) și care sunt purtători (din nou, fără semne clinice de boală). Indiferent de situație, se folosesc aceleași teste, dar interpretarea rezultatelor poate fi diferită de la o situație la alta.
Spre deosebire de multe alte teste menite să identifice de ce anume suferă un cal bolnav, testele de gurmă nu se folosesc la caii cu boala manifestă ci la cei aparent sănătoși, pentru a depista starea de purtător. În Marea Britanie între ianuarie 2019 și decembrie 2020 o treime din caii cu diagnostic de laborator pentru gurmă erau subclinici, însemnând că nu aveau simptome și au fost identificați prin testare după stingerea unui focar de gurmă sau screening al cailor nou-intrați într-o locație.
Examinarea fizică este un bun început pentru identificarea gurmei, chiar dacă fără diagnostic de laborator nu va exista certitudinea că acel cal este afectat într-adevăr de bacteria care cauzează gurma. Există și alte boli infecțioase ecvine care au aceleași semne clinice (febră, jetaj, depresie), astfel că se recomandă testarea suplimentară pentru a asigura tratarea bolii corecte într-o manieră corectă.
Tampoanele reprezintă proba cea mai ușor de recoltat de la un cal, indiferent că este vorba de tampon nazal, tampon nazo-faringian (care este din zona din spatele/fundul cavităților nazale) sau un tampon cu material dintr-un abces deschis. Deși ușor de recoltat, tampoanele trebuie folosite la momentul potrivit în timpul bolii. Dacă este prea devreme și calul nu diseminează încă bacterii prin cavitățile nazale, rezultatul ar putea fi fals negativ, deoarece tamponul poate să nu colecteze nicio bacterie. La fel se întâmplă și dacă tamponul este recoltat prea târziu. Astfel tampoanele furnizează probele cele mai puțin fidele în testarea purtătorilor, pentru că aceștia răspândesc bacterii în mod intermitent din pungile guturale, însă este posibil ca în momentul recoltării probei cu tamponul să nu aibă bacterii în cavitate nazală sau nazo-faringină deci, din nou, tampoanele nu pot colecta bacterii la momentul recoltării.
Endoscopia pungilor guturale este considerată metoda certă (standardul de aur) pentru depistarea cailor purtători și în cadrul unui screening post-epidemie, deoarece permite recoltarea probelor chiar din interiorul pungilor guturale cu posibilitate de a le trimite imediat la laborator și, în plus, face posibilă examinarea vizuală a interiorului pungilor pentru verificarea guturoliților, a inflamației și eventualelor scurgeri de puroi din abcese în interiorul pungilor guturale.
Testele de sânge ne pot spune dacă ecvina are anticorpi anti-gurmă circulanți. Testarea sanguină pentru gurmă este concepută a fi interpretată din două probe recoltate la două săptămâni interval, numită testarea probelor perechi.
Această modalitate permite verificarea nivelului anticorpilor în dinamică: dacă crește, scade sau se menține constant, furnizând informații mult mai multe decât o singură testare.
Momentan în țara noastră nu se efectuează testarea anticorpilor anti-gurmă din probe de sânge, însă procedura se poate introduce între serviciile unui laborator veterinar, dacă există solicitare. Până atunci, însă, există totuși posibilitatea de a trimite probe la laboratoare din străinătate în caz de nevoie (deși astfel costurile cresc).
Logica probelor perechi rezidă în faptul că un cal recent infectat poate în interval de două săptămâni să înceapă să producă anticorpi, iar dacă se repetă testarea, în dinamică, tot la două săptămâni, se va vedea dacă scade sau crește cantitatea lor.
Din cauza inaccesibilității la scară largă a tuturor metodelor de diagnostic, pentru a fi interpretate în dependență unele de altele, carantinarea este totuși partea esențială a prevenirii și controlării focarului de gurmă.
În funcție de rezultatele testelor sanguine, dacă nivelul anticorpilor este înalt /pozitiv și stabil sau în creștere, calul poate necesita endoscopia pungilor guturale pentru a clarifica dacă este vorba de infecție acută sau nu.
În perioada de screening post-epidemic confirmarea faptului că un cal este liber de gurmă prin endoscopia pungilor guturale reprezintă abordarea cea mai eficientă.
Dacă se folosesc tampoane naso-faringiene, veterinarul trebuie să viziteze ferma de trei ori, la intervale de șapte zile, să recolteze probe pe tampoane și de fiecare dată rezultatul trebuie să fie negativ. Dacă un tampon este pozitiv veterinarul ar trebui să recurgă la endoscopia pungilor guturale pentru a evalua vizual pungile și pentru a trata calul în mod corespunzător. Pe de altă parte, pentru endoscopia pungilor guturale veterinarul vizitează ferma o singură dată, efectuează endoscopia și colectează o probă direct din punga guturală, locul în care se pot „ascunde” bacterii reziduale. Dacă proba este negativă, calul este imediat declarat liber de gurmă după acea unică evaluare. Dacă proba este pozitivă, atunci se necesită tratamente ulterioare.
În timpul screeningului post-epidemie endoscopia pungilor guturale nu este mai invazivă decât recoltarea probelor pe tampoane și, de fapt., endoscopia poate fi preferabilă pentru cal.
Prevenirea apariției gurmei în facilitățile ecvestre este posibilă prin aplicarea procedurilor de carantină și screening, și se necesită vigilență continuă.
Vestea bună este că dacă se identifică continuu purtătorii, gurma poate fi eliminată din facilitățile cu cai. Pentru asta este nevoie de efort și implicare activă în colaborarea cu medicii veterinari, dar este posibilă!
S-a observat adesea că facilitățile care au trecut printr-o epidemie de gurmă au devenit motivate să introducă măsuri noi, responsabile și chiar și clienții lor au devenit mai conștienți de riscurile acestei boli.
Pentru cei care răspund de facilități cu cai este nevoie să colaboreze cu medicii veterinari în deciziile lor privind adoptarea protocolului de screening corespunzător, pentru a discuta argumentele pro și contra fiecărei posibilități de abordare și pentru a găsi varianta practică potrivită pentru facilitatea și în circumstanțele proprii. Oricum, atenția, oricât de mică la gurmă și implementarea chiar și a celei mai simple metode va ave importanță și efect pozitiv față de situația neglijării posibilității apariției gurmei în oricare locație unde există ecvine.