De la cercetare la ușa grajdului
Marea Britanie este una din țările unde gurma se cercetează cel mai intens. Frecvența apariției acestei boli, consecințele negative pe care le are atât asupra stării de bine a animalelor bolnave cât și asupra proprietarilor, din punct de vedere al costurilor dar și al grijii față de caii bolnavi, a dus la nevoia de studiere a bolii. În stadiul actual al cunoștințelor aceste cercetări arată că dacă se iau măsurile potrivite la nivelul locațiilor în care sunt întreținuți cai, această boală ar putea fi chiar eradicată, ceea ce este o știre foarte îmbucurătoare în sine!
Bineînțeles, acest scop nu este unul facil și necesită muncă, interes și perseverență, colaborare între diferite categorii de persoane implicate în întregul proces.
Rezultatele celor mai recente cercetări trebuie să ajungă în primul rând la comunitatea medicilor veterinari unde să se transforme în protocoale de urmat, proceduri oarecum standardizate, care totuși să țină cont de specificul fiecărei situații de focar. La nivelul serviciilor veterinare este nevoie de abilitatea de a efectua la un nivel corespunzător cerințele acestor proceduri. Diagnosticarea prezenței anticorpilor, de exemplu, necesită accesibilitatea unui laborator specializat, iar acel laborator pentru a implementa și menține în lista serviciilor analiza respectivă are nevoie de cerere suficient de largă încât să se justifice investiția economică în aparatură și chituri de diagnostic.
Același principiu este valabil și la nivelul cabinetului veterinar. Endoscopia pungilor guturale reprezintă metoda cea mai eficientă, atât în depistarea cailor purtători prin identificarea guturoliților și vizualizarea directă a interiorul pungilor guturale în timpul recoltării probei cu cea mai mare relevanță, cât și singura metodă disponibilă (în afară de chirurgie invazivă, care nu se justifică) pentru extragerea guturoliților și tratarea cavității interne a pungilor guturale. Însă endoscopul face parte gama de aparatură medical-veterinară care nu este foarte accesibilă ca preț și nu își justifică achiziția în cazurile în care solicitarea din teren nu este suficient de mare.
Până la urmă proprietarul de cai, cel care se îngrijorează, căruia îi pasă de caii săi, este cel care pune în funcțiune întregul mecanism prin dorința de a-și ajuta animalele și a reduce pierderile economice cauzate de gurmă în efectivele sale de ecvine. Iar cercul devine complet în acest punct: pentru ca proprietarii să poată lua decizii corecte și responsabile, ei au nevoie de informație, cunoștințe.
Astfel, rezultatele cercetărilor sunt diseminate pe toate căile, inclusiv spre „marele public”, iubitorii de cai, proprietarii de cai, toți cei implicați în domeniul ecvin. Un efect secundar al acestei informări este atitudinea care a apărut tot în Marea Britanie cel mai pregnant: stigmatizarea acelor locații, afaceri cu cai și proprietari care sunt afectați de apariția unui focar de gurmă. O parte considerabilă a proprietarilor britanici de cai nu au posibilitatea de a-i întreține pe aceștia pe proprietățile personale și sunt nevoiți să apeleze la ferme-pensiuni de cai, unde plătesc ținerea și întreținerea calului sau cailor la diferite nivele, în funcție de dorință și posibilități. Apariția unui focar de gurmă într-o astfel de locație—complet posibilă având în vedere larga răspândire a bolii—are foarte multe implicații asupra relației dintre proprietarii de cai ținuți în pensiune, posibili viitori clienți ai locației și proprietarul sau proprietarii fermei-pensiune. În cazul în care astfel de ferme sunt și locații ale unor evenimente sportive sau show-uri ecvestre, cu intrarea și ieșirea cailor non-rezidenți pentru aceste ocazii, situația și responsabilitatea se complică și mai mult. Ceea ce avem de reținut și învățat din această situație (fermele pensiuni se înmulțesc treptat și în țara noastră odată cu creșterea îmbucurătoare a atenției pentru cal în calitatea sa de companion și atlet-partener ecvestru) este faptul că evitarea problemelor și/sau găsirea „inculpaților” cauzatori ai problemelor în sine și simpla lor acuzare nu au dus și nu duc niciodată la rezolvarea problemelor de niciun fel.
Informarea și auto-informarea folosind surse serioase, profesional acreditate și pertinente trebuie să sprijine deschiderea opțiunilor și viziunii, găsirea soluțiilor și colaborare între toți cei implicați.
Pe de altă parte, deși un amplu chestionar realizat de asociația britanică Redwings în 2016 în rândul proprietarilor de cai a arătat o creștere semnificativă a interesului acestora față de biosecuritate și prevenția gurmei DUPĂ ce au experimentat trecerea printr-o situație de focar, este important să putem să învățăm din experiența altora, înainte de a avea experiența pe care o putem evita!
Analiza gurmei în Marea Britanie între ianuarie 2015 și decembrie 2019
Colegiul regal al medicilor veterinari al Marii Britanii în colaborare cu Animal Health Trust, având finanțare de la Horse Trust, una dintre cele mai renumite organizații implicate în domeniul ecvinelor din Marea Britanie, au desfășurat un studiu pentru descrierea fatelor epidemiologice ale cazurilor de gurmă cu diagnostic confirmat în laborator în perioada celor cinci ani. Prin revizuirea și rezumarea diagnosticelor de laborator și a datelor epidemiologice ei au dorit pe de-o parte să crească vigilența medicilor veterinari, a proprietarilor de facilități ecvestre și de cai, dar pe cealaltă parte au dorit să crească siguranța acestor în implementarea măsurilor necesare pentru a reduce răspândirea gurmei.
Numărul total de diagnostice stabilite în laborator pentru acea perioadă a fost de 1617, din probe trimise de către 315 cabinete veterinare, din 163 regiuni din totalul de 167 ale Marii Britanii. Numărul mediu de diagnostice per cabinet veterinar solicitant per regiune a fost de 5, de la 1 diagnostic la 15 și unele regiuni au avut numere mai mari de diagnostice decât altele (Yorkshire de nord, n=75, 4.6%; Staffordshire, n=71, 4.4%; Sussex de vest, n=63, 3.9%).
Nu pentru toate probele au existat înregistrări privind caracteristicile individuale ale cailor de la care au provenit probele, dar din datele existente s-au calculat prevalența pe rasă, sex și vârstă.
Cele mai multe diagnostice s-au pus la rasele de ponei nativi englezești, la cai de sport și la cai nativi ai Marii Britanii, în proporții aproape egale pentru masculi și femele. Gama de vârsta a cailor cu diagnostic de gurmă s-a întins de la o lună până la 40 de ani, cu o vârstă medie de opt ani. Aceste date ne arată că boala poate afecta cai din orice rasă, indiferent de sex și la orice vârstă.
Considerată preponderent boala mânjilor până nu atât de demult, în denumirea populară românească „buba mânzului”, acum putem vedea evoluția gurmei la cai adulți și care nu sunt imuno-supresați. La fel, credința uzuală că este bine ca mânjii să treacă prin gurmă pentru a fi protejați apoi în decursul vieții, aproape ca o „boală a copilăriei” cum noi considerăm și unele boli umane, se pare că nu (mai) este valabilă. Acum știm că trecerea prin boala cauzată de una din tulpinile bacteriei nu protejează neapărat față de îmbolnăvirea cu alte tulpini ale Streptococcus equi. Motivele pentru care s-au trimis probe la laborator în aceste cazuri studiate sunt arătate mai jos:
Din câte se poate observa, există o gamă largă de rațiuni pentru care s-au efectuat testele prin care s-a diagnosticat gurma. Motivele includ screening pentru boli respiratorii sau la stingerea unui focar, post-infecție, boala clinică sau instanțele în care a existat o suspiciune de gurmă. Pentru toți cei care doresc să exploreze mai mult datele, SES (platforma de supraveghere gurmei la ecvine a asociației Horse Trust) are o resursă online care prezintă datele de la primul diagnostic înregistrat în 2015 și până la informații de la ora actuală, din întreaga Mare Britanie. Pe această platformă se pot explora tendințele și modul de vizualizare a datelor; puteți arunca o privire folosind linkul The Horse Trust, Surveillance of Equine Strangles (SES): https://app.jshiny.com/jdata/ses/sesview/. Lucrarea publicată în urma cercetării poate fi citită în revista Vet Record, pentru a explora rezultatele în mod mai detaliat.
Ca resurse suplimentare, în special pentru medici veterinari, vă oferim un material despre endoscopia pungilor guturale:
și pentru vorbitorii de limba engleză secțiunea pentru medici veterinari a asociației Redwings aici