Ce putem și trebuie să facem în locația în care apare un focar de gurmă?

Se vor îmbolnăvi toți caii? Haideți să mai spulberăm câteva mituri!

Gurma este o boală extrem de contagioasă și niciun sistem de biosecuritate nu oferă garanție 100% pentru prevenirea apariției ei, focarele pot să apară oricum.

Asociația britanică Redwings Horse Sactuary, inițiatoare a campaniei internaționale Săptămâna Atenției la Gurmă este printre organizațiile cele mai specializate cu privire la tot ce ține de gurmă, dar în primul rând cu privire la prevenirea ei. Programul lor de screening este considerat „standard de aur”, adică cel care cuprinde bunele practici în domeniu la cel mai înalt nivel. Acest protocol de screening asigură:

• Mai multe informații despre istoricul de sănătate al cailor
  • Siguranță fără purtători în locație
  • Familiarizarea cu înființarea și folosirea unei carantine
  • Cunoștințe privind testarea și monitorizarea gurmei

În toate locațiile (fermele) Redwings, în care au fost salvați sute și sute de cai de-a lungul anilor, mereu a fost implementat cel mai bun protocol posibil pentru prevenirea gurmei, în funcție de evoluția științei și tehnologiei în fiecare moment, pentru că este vorba de o perioadă de 23 de ani. În toată această perioadă și luând în considerare toate locațiile Redwings (12 în total, din care cinci sunt deschise publicului) a izbucnit un singur focar de gurmă, ceea ce ne arată două aspecte: implementarea celor mai bune protocoale reușește prevenirea apariției gurmei în vasta majoritate a cazurilor, iar evoluția acelui unic focar arată că niciun sistem de biosecuritate, nici chiar cel mai bun, nu este totalmente sigur: nu trebuie să excludă suspiciunea evoluției acestei boli la apariția primelor semne.

Protocolul folosit în Sanctuarul de Cai Redwings include toate elementele descrise până în prezent:

• Carantinarea suficient de lungă (30 zile) a fiecărui cal intrat;
• Monitorizarea stării generale a cailor aflați în carantină, incluzând termometrare zilnică;
• Verificarea posibilității de stare de purtător clinic sănătos la toți caii carantinați – prin determinarea în dinamică a nivelului de anticorpi anti-gurmă din sânge;
• Efectuarea endoscopiei pentru vizualizarea directă a interiorului pungilor guturale a fiecărui cal aflat în carantină și recoltarea probelor prin spălarea interiorului pungilor guturale pentru depistarea Streptococcus equi;
• Verificarea posibilității de cai rămași purtători după stingerea focarului prin endoscopie diagnostică și tratarea purtătorilor cu ajutorul endoscopului (extragerea guturoliților, lavajul pungilor guturale, retestare).

Totuși, chiar dacă toate aceste elemente sunt implementate, este important să nu se asume niciodată că un cal cu semne de boală infecțioasă ar fi exclus să aibă gurmă—niciodată să nu uităm că niciun sistem de prevenție nu poate fi 100% eficient. Experiența Redwings ne poate ajuta să înțelegem mai bine, totuși, care este abordarea cea mai potrivită în cazul în care apare suspiciunea și apoi certitudinea unui caz de gurmă într-o locație cu mai mulți cai. O animație de două minute ne prezintă aceste aspecte pe scurt aici

Ce avem de învățat din experiența primită din primă mână de la Redwings Horse Sanctuary?

Redwings și-a controlat focarul de gurmă prin:

• Recunoaștere rapidă a semnelor (chiar și cu screening implementat);
• Izolare imediată – oprirea oricărei mișcări a cailor înainte de diagnostic;
• Ținerea evidențelor tip jurnal a tuturor intrărilor și ieșirilor de cai;
• Bună comunicare cu veterinarii, ținerea la curent și instruirea întregului personal din fermă;
• Screening pentru toți caii relevanți (care ar fi putu fi expuși riscului de îmbolnăvire) înainte de ridicarea carantinei pentru a preveni apariția purtătorilor.

Redwings dorește să împărtășească experiența proprie în cazul unui focar de gurmă pentru a arăta că asemenea situații pot avea loc oriunde, dar cu atenție și acțiune promptă focarele pot fi stăpânite rapid și eficient, de la început și până la stingere.

Așa cum am văzut în animație, în cazul izbucnirii unui focar de gurmă se recomandă folosirea sistemului luminilor de semafor, pentru a controla boala chiar și într-o fermă mare.

• Zona roșie (zonele roșii):izolare strictă a cailor cu semne de gurmă sau care au fost testați pozitiv prin endoscopie. Foarte important: când apare boala prima dată într-o locație a facilității, NU se mută calul care prezintă deja semne clinice ci toată zona intră în carantină tip zonă roșie, toți caii care au fost deja în contact cu animalul bolnav. În momentul în care semnele clinice sunt clare, deja contaminarea celorlalți cai care au fost în contact cu cel bolnav este probabilă.

• Zona galbenă (zonele galbene): izolare strictă pentru caii care s-ar putea să fi avut contact direct sau indirect cu animalul bolnav în orice moment în timpul ultimelor trei săptămâni și care s-ar putea să fie în incubație.

• Zona verde (zonele verzi): monitorizare îndeaproape, dar management normal al cailor care se crede că nu au intrat în contact cu niciun cal bolnav și niciun cal care ar fi fost la riscul de a fi fost contaminat în ultimele cel puțin trei săptămâni.

Îngrijirea cailor în zonele roșii

Deși apar și cazuri ușoare, în general caii cu gurmă se simt cu adevărat bolnavi și suferă. Adăpostirea le este benefică (și ușurează dezinfecția după stingerea focarului), este bine să le asigurăm o temperatură confortabilă, ventilație bună (boala NU se răspândește prin aer), așternut gros și să îi încurajăm să se odihnească. Îngrijirea și monitorizarea de aproape din partea personalului, a proprietarului va ajuta trecerea mai ușoară prin boală.

Colaborarea cu veterinarul este importantă. Acesta probabil va prescrie un antiinflamator non-steroidian, pentru a reduce durerea, febra și tumefacția (umflarea) limfonodurilor. Antibioticele în gurmă au avantaje și dezavantaje, adesea sunt ineficiente, dar în funcție de situație veterinarul va decide dacă acestea să fie administrate sau nu.

• Înmuiați furajele în apă ca să fie mai ușor de înghițit.
• Administrați furajele și apa de pe o suprafață ridicată pentru caii care au abcese în curs de dezvoltare, apoi furajați și adăpați la sol odată abcesele formate, pentru a stimula deschiderea lor și drenarea puroiului.
• Încurajați caii bolnavi să se hrănească – adăugați furaje palatabile, iarbă verde ca și apetisante.
• Adăugarea medicamentelor în furaj poate duce la refuzarea consumului ambelor – administrați-le separat.
• Aplicați cu blândețe comprese călduțe cel puțin o dată pe zi pe abcesele în curs de dezvoltare pentru a ajuta formarea și deschiderea lor (caii imediat se vor simți bine după deschiderea abceselor), dar NICIODATĂ nu strângeți sau tăiați abcesele.
• Spălați cu blândețe zilnic abcesele deschise pentru a le menține curate și deschise, încât să se poată drena complet.
• Îmbogățiți mediul calului, pentru a le ușura izolarea, mai ales când ei deja încep să se simtă mai bine. Aducerea altor cai în câmpul vizual este benefic și nu îi supune la risc pe cei sănătoși, dacă se împiedică orice contact direct și indirect. Dublarea delimitărilor, crearea unei zone-tampon lată de 3-4 m împiedică orice contact direct și atenția la intrarea în și mai ales la ieșirea din zona de izolare a întregului personal poate anula riscul contaminării. Oferirea furajului în mai multe puncte ale zonei de izolare este o metodă de îmbogățire a mediului deoarece aduce variabilitate și stimulează mișcarea cailor bolnavi.

Ridicarea măsurilor de carantină este decizia veterinarului (deoarece caii pot rămâne infecțioși câteva săptămâni după remiterea semnelor clinice. Nu uitați că aproximativ 10% din animalele trecute prin boală devin purtători pe termen lung. Înainte de ridicarea carantinei este momentul în care trebuie depistați acești purtători, ei sunt sănătoși doar în momentul în care sunt liberi de Streptococcus equi.

Îngrijirea cailor în zonele galbene

Aici caii se monitorizează îndeaproape pentru semne de gurmă. Luați temperatura zilnic, ideal de două ori pe zi, pentru a depista orice episod febril. Imediat cum se identifică un cal cu febră, acesta trebuie mutat în zona roșie, înainte să înceapă să răspândească bacterii în număr mare. Acești cai se izolează la fel de strict ca și pe cei din zona roșie, nu se permite ieșirea niciunui cal din zonă. Caii, în mod normal, răspândesc bacterii timp de câteva zile (de la episodul febril) înainte de a manifesta semne clinice clare. Dacă focarul a fost inițiat de un purtător, acesta cel mai probabil se află în zona galbenă și nu cea roșie!

Dacă niciun cal nu manifestă niciun semn de gurmă într-o zonă galbenă bine controlată timp de trei săptămâni, veterinarul poate decide ridicarea restricțiilor din zona galbenă și aceasta va deveni verde.

Îngrijirea cailor în zonele verzi

Acești cai sunt considerați la risc scăzut de expunere la gurmă, dar și ei trebuie monitorizați cu atenție și trebuie protejați de infecția care evoluează în zona roșie și cea galbenă.

În mod deal persoanele care activează în zonele verzi nu ar trebui să intre în zonele roșii și galbene de izolare deloc. Dacă acest lucru nu este posibil, ei trebuie mereu să înceapă activitățile cu caii în zonele verzi apoi să se mute în cele galbene și în final în cele roșii pentru a reduce riscul transmiterii infecției.

Întotdeauna consultați-vă cu medicul veterinar, însă de obicei este mai sigur și mai simplu să se considere inițial, când se depistează gurma pentru prima dată, întreaga facilitate împărțită doar în zone de izolare roșii și galbene, apoi să se încerce zonarea și monitorizarea pentru a elibera caii gradual în zonele verzi, după ce se stabilește cu siguranță că nu au fost în situații de risc.

Se spune că în toate lucrurile rele există și ceva bun. Izbucnirea unui focar de gurmă, în special într-o locație cu mulți cai și multiple activități (echitație, antrenamente sportive, competiții, cai în pensiune, reproducție), este un eveniment stresant, frustrant—nimeni nu poate vedea nicio parte bună, în mod obișnuit, în așa ceva. Totuși, dacă locația respectivă nu utiliza înainte niciun protocol de monitorizare și prevenție a gurmei, beneficiul unui focar poate fi identificarea și tratarea purtătorilor și introducerea unei proceduri de carantinare și screening pentru caii care intră din acel moment, încât locația să poată rămâne liberă de gurmă în viitor.

Vindecarea cailor într-un focar este întotdeauna îmbucurătoare, însă întotdeauna trebuie să ne asigurăm că locația în care a avut loc focarul reprezintă un mediu sigur pentru caii noștri, deci munca de stingere a unui focar mai necesită un ultim pas—despre care se vor publica mai multe mâine.