Cele mai noi recomandări veterinare legate de managementul gurmei s-au publicat anul acesta la nivel internațional, cu informații aduse la zi.
Conform studiilor recente știm că în gurmă, la fel ca și în alte boli, există o perioadă de incubație înainte de manifestarea semnelor bolii. În decursul bolii clinic manifeste fie apar complicații, la aproximativ 20% din cai, fie ei se vindecă și dobândesc un anumit grad de imunitate față de tulpina cu care s-au infectat. Atenție, chiar dacă un cal a trecut printr-un episod de gurmă, acesta poate fi susceptibil îmbolnăvirii cu alte tulpini ale bacteriei gurmei.
Durata incubației este importantă pentru determinarea duratei necesare a carantinei încât să prevenim răspândirea bolii. Perioada carantinei trebuie să fie suficient de lungă încât să acopere cu siguranță incubația și toți caii deja infectați să ajungă să manifeste simptome clinice. La caii sănătoși, cu o imunitate bună, perioada de incubație este ceva mai lungă decât la cei cu imunitatea compromisă și poate ajunge chiar și la 21 de zile, ceea ce înseamnă că recomandările mai vechi pentru 14 zile de carantină nu mai sunt realiste.
Asemănător cu multe boli care afectează oamenii, caii cu gurmă pot reprezenta surse de infecție pentru alți cai înainte și după apariția semnelor clinice. Din cauza aceasta nu este suficient să ne bazăm pe simptomele bolii în prevenția răspândirii infecției din focare. Un cal aparent vindecat poate fi infectant pentru ceilalți până la 8 săptămâni după dispariția semnelor clinice. Caii purtători pot răspândi bacterii perioade mult mai lungi.
La ora actuală se consideră că în lipsa depistării și tratării ulterioare a purtătorilor aceștia vor fi prezenți în aproximativ 75% din focarele deja considerate stinse pe baza rezoluției semnelor clinice de gurmă în întregul efectiv rezident. Purtătorii continuă să păstreze infecția timp de luni sau chiar ani, cu posibilitatea diseminării intermitente sau continue. Identificarea acestor cai se poate realiza prin proceduri de screening și ei necesită tratamente adiționale pentru a fi complet liberi de bacterii.
Primul semn al gurmei este febra. Cele mai noi cercetări arată că ecvinele sunt infectante obișnuit la 2-3 zile după episodul febril. Prin măsurarea regulată a temperaturii rectale (în special în perioade care urmează după situații în care s-au întâlnit cai din diferite locații), și prin ținerea cailor în carantină preventivă (cu evitarea contactului între cai și evitarea folosirii la comun a echipamentelor), cazurile de gurmă pot fi depistate rapid și se poate împiedica răspândirea bolii.
Cunoașterea temperaturii rectale normale a calului în repaus este un pas pe care îl puteți face chiar azi. Prin cunoașterea normalului pentru fiecare cal, va fi mai ușoară identificarea oricărei creșteri de temperatură.
Ce este un cal purtător de gurmă? Portajul sub-clinic, este o sursă obișnuită de menținere a infecției într-un efectiv cu posibilitatea reizbucnirii focarelor de gurmă. Caii devin purtători din cauză că puroiul din pungile uturale (din abcedarea limfonodurilor retro-faringiene) nu se drenează cu ușurință. Prin deshidratare puroiul se solidifică sub forma unor guturoliți în care persistă bacterii, dar care se și pot răspândi, coborând pe pasajele nazale ale calului purtător.
Această animație prezintă foarte simplu cum devine un cal purtător de gurmă:
Caii purtătorii prezintă un risc crescut de a răspândi bacteriile gurmei atunci când sunt stresați.
Depistarea portajului este recunoscută din ce în ce mai mult ca o parte importantă a verificării de rutină (screening) a cailor nou intrați într-o facilitate ecvestră. Purtătorii se identifică în laboratoarele câtorva țări prin teste de sânge, deoarece majoritatea purtătorilor continuă să producă anticorpi față de bacterie, chiar dacă ei apar ca fiind clinic sănătoși.
Îndepărtarea fizică a guturoliților, care întrețin infecția, urmată de lavaje, spălături ale pungilor guturale și retestări ulterioare (pentru a ne asigura că acel cal este liber de infecție) reprezintă succesiunea optimă pentru evitarea riscului de apariție a unui focar de gurmă prin menținerea purtătorilor în efectiv.
Unii cai pot avea un singur guturolit de dimensiuni mici, alții pot avea peste 100, însă cantitatea de bacterii nu depinde de numărul guturoliților.
Carantina: mituri și adevăruri
Buna prevenție a bolilor începe prin asigurarea unui spațiu de izolare / carantină (acești termeni au în general același înțeles) în fiecare facilitate unde sunt animale, ecvine în cazul nostru. Fiecare fermă, centru de echitație, herghelie, adăpost de cai și așa mai departe, orice locație unde coabitează mai multe ecvine, așa spun regulile, trebuie să aibă posibilitatea carantinării. Dacă vă aflați în această situație, să aveți mai multe ecvine în aceeași locație, vă rugăm să vă opriți din citit și să răspundeți la următoarele două întrebări:
Aveți un spațiu de carantină? Dacă răspunsul este nu, aveți posibilitatea să amenajați așa ceva?
*
*
Vă rugăm să continuați să citiți doar după ce ați răspuns la întrebări.
*
*
Aveți răspunsul sau răspunsurile?
*
*
*
Ceea ce uităm adesea, este că modul de amenajare a unui spațiu de carantină trebuie să țină cont de specificul bolii căreia se adresează.
Auzim diverse reguli: să fie un adăpost de sine stătător, cu personal propriu, la cel puțin 50 de metri (sau 100, sau chiar și 200 de metri) față de orice altă locație în care sunt ecvine. Mulți dintre noi știm, de exemplu, că în cazul fermelor autorizate conform deciziei Comisiei Europene (2010/346/EU) ca fiind libere de anemie infecțioasă ecvină în testările obligatorii pentru această boală trebuie incluse și ecvinele din jurul fermei care se află la mai puțin de 200 de metri de ea. Ceea ce „uităm” adesea este că aceste reguli țin cont de modul de transmitere a bolii. Pentru o boală transmisă de insecte hematofage (care se hrănesc cu sânge și pot purta sânge infectat de la un animal la altul) se va lua în considerare distanța obișnuită de zbor a acelor insecte. Pentru o boală cu transmitere prin aer, cum este de exemplu influența ecvină, se ține cont de distanța la care pot pluti sau pot fi purtate virusurile în aer.
Dacă ați răspuns cu „NU” la ambele întrebări, s-ar putea ca al doilea „NU” să fie cauzat de un mit, bun de spulberat. Pentru că în cazul gurmei, biosecuritatea este simplă, echivalentă cu îngrijirea zilnică a cailor.
Izolarea (sau carantina) trebuie folosită ca măsură de precauție când:
- intră cai noi în locație,
- se întorc caii rezidenți de la competiții sau evenimente,
- se consideră că un cal a fost „la risc” de a fi fost expus, SAU
- apare un focar de boală—în acest caz se separă caii „cu risc” de cei considerați „cu risc scăzut”.
Caii pot fi izolați în perechi sau în grupuri. Izolarea în sine și singură nu va preveni intrarea purtătorilor în locație—pentru identificarea acestora este nevoie de teste de screening.
Totuși, chiar în lipsa acelor teste, caii aflați în perioada de incubație pot fi identificați dacă li se monitorizează starea de sănătate în mod corect. De exemplu, măsurarea zilnică a temperaturii rectale este cheia depistării precoce a gurmei, din cel mai timpuriu moment posibil.
De ce avem nevoie pentru amenajarea unui spațiu de izolare?
Este important să ținem minte că nu este necesar un adăpost, un grajd întreg pentru a amenaja un spațiu de izolare. Elementele necesare pentru realizarea unui astfel de spațiu sunt:
- Amplasarea de bariere, delimitări oricât de simple, dar care să asigure semnalizare vizibilă: pentru a opri traficul oamenilor, cailor și eventual a altor animale prin acel spațiu.
Filtru sanitar: dezinfectante pentru curățarea echipamentelor și amplasarea unor recipiente pentru dezinfectarea încălțămintei oamenilor care intră în și mai ales ies din spațiul de izolare – extrem de necesare.
Mănuși, bonete și combinezoane,în mod ideal de unică folosință, pentru a proteja mâinile, capul și îmbrăcămintea persoanei care intră în spațiul de izolare, față de toate materialele infecțioase.
Dacă nu sunt disponibile combinezoanele de unică folosință, atunci caii din izolator trebuie îngrijiți ultimii dintre toți caii din facilitate care sunt în grija persoanei respective, pentru a preveni riscul de infectare a cailor sănătoși, sau îngrijitorul trebuie să își schimbe hainele, încălțămintea și să își spele și dezinfecteze mâinile înainte de a atinge cai sănătoși, iar hainele purtate în izolator trebuie dezinfectate imediat și spălate cât mai repede posibil.
Dezinfectantele pentru mâini sunt, de asemenea, importante în prevenirea răspândirii bolii. Îngrijitorii trebuie să își dezinfecteze mâinile și între îngrijirea diferitor cai aflați în izolare.
- Spațiul de izolare trebuie să dispună de echipamente și ustensile separate, doar pentru acel loc, care să fie ținute în acel spațiu. Marcarea echipamentului cu bandă adezivă colorată sau în alt mod este o idee bună, pentru a arăta clar și a aminti că acele obiecte aparțin acelui spațiu de izolare.
- Pungile de gunoi sunt necesare pentru a depozita consumabile folosite, cum ar fi mănușile de plastic, alte obiecte de uz unic, gunoi , iar în alte pungi sau saci se colectează gunoiul de grajd.
Gunoiul de grajd și așternutul murdar din spațiul de izolare nu se duce direct la platforma sau locul obișnuit de depozitare a dejecțiilor din fermă, pentru că există riscul de a răspândi materiale infectante în spațiul comun al facilității, în afara zonei de carantină.
Oare am reușit să spulberăm niște mituri? Dacă ați citit până aici, vă invităm să vedeți cum arată cele descrise mai sus, puse în practică—în următoarele înregistrări: