Severitatea bolii variază mult în funcție de starea sistemului imunitar al fiecărui cal, dar simptomele mai avansate pot fi dramatice. Semnele care apar obișnuit sunt următoarele:
| Febră bruscă | Obișnuit chiar înainte ca ecvina să devină infectantă |
| Depresie | Cal apatic, dezinteresat |
| Jetaj (secreții nazale) | Consistente, urât mirositoare, gălbui |
| Anorexie | Inapetență, calul nu mănâncă |
| Disfagie | Dificultate sau inabilitate de a înghiți |
| Limfonoduri umflate | Dureroase la atingere |
| Abcedarea limfonodurilor | Puroiul se scurge prin piele sau înspre interior, în pungile guturale |
| Dispnee | Respirație dificilă |
| Asfixie | Sufocare din cauza limfonodurilor umflate |
Manifestările clinice debutează cu un puseu acut de febră, la 3- 4 zile după infectare, apoi caii devin deprimați, anorectici, limfonodurile (ganglionii limfatici) capului se măresc, dezvoltând treptat abcese. Odată cu intensificarea tumefacțiilor în zona capului respirația și deglutiția devin din ce în ce mai dificile. Ulterior abcesele se deschid, moment în care caii se simt imediat mai bine de obicei, pentru că scade durerea și tensiunea la nivelul limfonodurilor și începe să se scurgă puroiul din aceste abcese.
Denumirea englezească a gurmei, „strangles” provine de la verbul „to strangle” – a strangula, a sugruma, a sufoca, deoarece tumefierea limfonodurilor uneori poate duce la moarte prin asfixiere a cailor. Chiar dacă astfel de fatalități se întâmplă rar, este foarte importantă îngrijirea atentă a cailor bolnavi de gurmă, monitorizarea respirației și încurajarea hrănirii. Refuzul de a consuma furaje apare atât din cauza stării de disconfort general produs de boală, cât și ca urmare a durerii la înghițire produse de limfonodurile umflate și dureroase.
Puroiul gurmos este dificil de curățat. Este gros, dezinfectantele necesită mult timp să îl pătrundă și se observă greu în mediu, pe suprafețe.
Jetajul, secrețiile nazale apar obișnuit și persistă timp de 2-3 săptămâni. Mare parte din aceste secreții este puroi, din abcese care se deschid spre interior, în pungile guturale și apoi se scurge prin faringe în orificiile nazale de câte ori caii își coboară capul, de exemplu când se hrănesc sau beau apă. Bineînțeles, aceste secreții conțin foarte multe bacterii și astfel contaminează masiv suprafețele și apa.
Un studiu recent care a analizat semnele clinice raportate ca parte a supravegherii gurmei a arătat că abcesele au fost mai puțin frecvent raportate și autorii au sugerat că proprietarii de cai apelează la veterinar în stadiile mai precoce ale bolii – înainte ca abcesele să apară – ceea ce este un semn bun, arată că infecția poate fi depistată mai devreme, când șansele de transmitere sunt mai mici.
Îngrijirea cailor cu gurmă
Pacienții cu gurmă beneficiază enorm de pe urma unei îngrijiri atente, cu compasiune, pe lângă tratamentul veterinar, în toată perioada carantinării. Este important de ținut minte că toate medicamentele, obiectele necesare tratării și îngrijirii calului, toate ustensilele de grajd, odată introduse în interiorul zonei de carantină rămân acolo. Dacă totuși acestea trebuie scoase din zona de izolare, ele trebuie curățate și dezinfectate amănunțit.
Tratamentul include:
Curățarea tuturor abceselor externe, medicație analgezică și posibil antibiotice. Când se curăță abcesele se recomandă folosirea unui bol pentru colectarea apei contaminate și a materialelor folosite pentru spălarea zonei și, de asemenea, se recomandă aplicarea unui dezinfectant. Pentru spălarea zonei abcesului (împrejur și în interior) se folosește apă de băut curată, călduță și comprese de tifon sau de material textil. Nu este nevoie să se folosească apă sterilă sau ser fiziologic, pentru că acel puroi, deja în contact cu zona, nu este steril și se va drena timp mai îndelungat. Ca și dezinfectant se poate folosi betadina, diluată cu apă până la o culoare a ceaiului negru – nu se aplică betadina nediluată în interiorul leziunilor, abceselor. Un alt dezinfectant recomandat este clorhexidina, folosită conform prospectului. Este foarte important să nu se aplice dezinfectante caustice, iritante, sau care produc durere sau usturime (cum sunt majoritatea spray-urilor recomandate pentru răni sau spirtul sanitar).
În majoritatea cazurilor caii cu gurmă NU au nevoie de antibiotic și cele mai noi ghiduri de terapie recomandă limitarea folosirii antibioticelor în gurmă cât mai mult posibil, deoarece acestea pot prelungi durata bolii și limitează sau anulează complet dezvoltarea anticorpilor/ protecției imune împotriva bacteriei. De asemenea, există dovezi ale unor mutații apărute la nivelul proteinelor care leagă penicilina, sugerând că S. equi ar putea evolua înspre rezistență În timpul îngrijirii cailor cu gurmă trebuie să monitorizăm îndeaproape orice semn de deteriorare a stării lor sau de posibile complicații.
În afară de tratamentul veterinar medical și îngrijirea menită să restabilească sănătatea, este nevoie să ținem cont și de bunăstarea cailor, atunci când sunt izolați, de nevoia lor de a fi într-un mediu confortabil și nu lipsi de stimuli.
Dacă există posibilitatea, se recomandă adăpostirea în interior, unde caii bolnavi să beneficieze de:
- Grajd spațios;
- Libertate de mișcare într-un spațiu suficient de mare;
- Așternut gros peste tot;
- Ventilație bună (gurma nu se transmite prin aer);
- Apă proaspătă la discreție, într-un recipient ușor de curățat;
- Suprafață de furajare ridicată pentru a evita durerea la aplecarea capului și gâtului
- Îmbogățirea mediului – alți cai în câmpul vizual și stimulare din mediu
Dacă există posibilitate se pot folosi oglinzi securizate pentru grajduri sau se pot lăsa alți cai în raza vizuală a celui bolnav, însă caii sănătoși să nu poată atinge echipamentele, obiectele, hrana sau apa cu care calul bolnav a intrat în contact fizic.
Îmbogățirea mediului este și mai importantă odată ce calul bolnav începe să se simtă mai bine. Nevoia de a ține calul bolnav izolat se poare prelungi timp de mai multe săptămâni după dispariția simptomelor, deoarece poate continua să elimine bacterii chiar și dacă aparent s-a însănătoșit. Mai ales în această etapă caii carantinați au nevoie de stimuli din mediu și compania semenilor.
Așa cum s-a menționat deja, pentru a asigura o carantină eficientă, trebuie să se țină cont de specificul bolii pe care dorim să o prevenim prin izolarea animalelor suspecte sau confirmat bolnave. Cunoașterea și înțelegerea modului și căilor de transmitere a agentului patogen (microorganism care produce boala) reprezintă elemente cheie, însă și alte aspecte legate de boală, cum ar fi stadiile evoluției ei, trebuie luate în considerare. Materialul care va fi publicat mâine vă va aduce mai multe amănunte în acest sens!